Criza masculinității.

Citind pe internet, am descoperit că o varietate de bloguri si programe de dezvoltare personală vorbesc despre o criză a masculinității care pare sa fie la nivel mondial.

În special americanii discută despre pierderea vechilor valori care îi ofereau identitate unui bărbat, despre cum bărbații și-au pierdut identitatea și despre cum și-o pot regăsi.

Și în România aud aceleași lucruri de la anumiți promotori ai dezvoltării personale.

Pe lângă asta am descoperit altceva și mai interesant: o teorie interesantă de pe un site spune că revoluția feministă a avut loc din cauză că, progresul tehnologic a dus la reducerea timpului pe care o femeie în petrecea făcând treburi pe lângă casă.

Probabil că sună sexist, identitatea femeii era la un moment dat, cea de gospodină. Iar odată cu reducerea timpului petrecut gătind, spălând s.a.m.d. femeia a început să își piardă identitatea, ceea ce a dus la o transformare a cărei efecte le vedem și astăzi: în ziua de azi femeile nu mai stau neapărat lângă casă, o parte sunt carieriste, nu se regăsesc neapărat în identitatea de gospodină sau mamă, aduc pâinea în casă cum s-ar spune.

Tot pe timpul acela, identitatea masculină era ”cel care aduce banul în casă”, iar revoluția feministă a dus la distrugerea acestei identități, femeia ajungând să câștige bani lucrând cot la cot cu el sau chiar să facă mai mulți bani, să îi fie șef s.a.m.d.
Pierderea identității masculine este determinată și de faptul că femeile pot face lucruri asociate stereotipic cu bărbații. Se pare că la nivel mondial, după cum observă și unii psihologi, bărbații sunt pierduți, nu mai au modele, nu au o identitate clar definită, un rol clar definit, așa că trebuie să se reinventeze.

Practic, dezvoltarea personală, cursurile care te învață să atragi femei, să meditezi, să îți schimbi viața, au apărut din acest motiv.
Acum 100 de ani un curs care să te învețe să ai succes cu femeile ar fi părut poate ridicol, iar acum sunt o normalitate.

Aici apar niște probleme interesante, una fiind că încercând să își regăsească identitatea, bărbații se uită în urmă cu un secol, două, chiar cu milioane de ani, încercând să determine ce îi făcea pe bărbații de demult bărbați. Unele cursuri de dezvoltare personală care pun accentul pe ”regăsirea masculinității”, organizează ieșiri în natură unde aceștia învață să facă diverse lucruri cu resursele pe care le găsesc sau să exploreze, să se implice în activități fizice.

Ceea ce este util și interesant, totuși, problema pe care o remarc eu se leagă de identitatea masculină așa cum este dictată de societate ca fiind singura alternativă posibilă.

Bărbatul vânează, el construiește o casă cu mâinile goale, el își întreține familia (paradoxal, față de ce am zis mai sus), el nu se lasă călcat în picioare, el înfruntă alți bărbați, natura, animalele, durerea, suportă stoic orice și nu se lasă doborât de nimic.
Sună realist? Am senzația că asist la o piesă tragi-comică, în care un superman –wannabe, își pune perne pe sub tricou ca să pară mai musculos decât este, conform idealului societății, conformându-se unei imagini de sine, fără tragere de inimă și față de care nu simte nici o atracție.

Numai la noi,la bărbați, se zice că ”ești bărbat adevărat” sau ”nu ești bărbat”, pentru că în timp ce femeia nu trebuie să lupte pentru identitatea ei, ea fiind femeie atât în calitate de gospodină cât și în calitate de patron de firmă, identitatea bărbatului a fost și este dintotdeauna ceva care trebuie obținut și păstrat prin luptă, reafirmată și revalidată.

Femeile nu prea au standarde cărora să fie forțate să se potrivească, noi da: de câte ori nu ai auzit că un bărbat trebuie să fie așa și pe dincolo sau că un bărbat trebuie să facă într-un fel sau într- altul? De câte ori nu ai văzut la campionatele de lupte, cursele de mașini și competiții diverse, cum premiul nu este numai gloria sau banul, ci și identitatea? Sport bărbătesc, competiția pentru a vedea cine este bărbat, cine este cel mai bărbat dintre participanți, o competiție pentru bărbați adevărați, o bere pentru bărbați adevărați…

Nu cel mai rapid, cel mai tehnic, cel mai forțos sau cel mai talentat câștigă competiția, ci cel mai bărbat. Și de câte ori nu am auzit că bătaia este ceva bărbătesc? Trăim într-o societate în care violența îndreptată împotriva unui bărbat este privită cu îngăduință, iar cea îndreptată împotriva unei femei cu dispreț și șoc. Ambele ar trebui să fie tratate precum ultima.

Faptul că există acest standard, de a fi bărbat, cu toate trăsăturile de caracter și sistemul de ”valori” ce derivă din acesta, nu este sănătos. Ne forțează să ne potrivim unui standard creat de alții, ignorându-ne tendințele individuale și impulsurile, luptând pentru validarea altora, pentru un titlu care poate fi luat de altul sau pierdut de noi înșine.

Este timpul să ne reafirmăm identitatea; un echivalent al revoluției feministe, inițiată însă de bărbați va fi, paradoxal, îndreptată tot împotriva bărbaților, pentru că noi, prin faptul că suntem nesiguri de noi înșine, ne-am creat propriile lanțuri.

De ce trebuie revistele și alte mijloace de diseminare a informației să ne spună cum să fim? Mulți dintre noi nu vor ajunge niciodată ca acele idealuri masculine, ca bărbații lucrați de pe coperțile revistelor pentru noi, ca tipii care luptă în ring, precum cei care practică sporturi extreme.

Nici nu trebuie. Nu trebuie să ți-o tragi cu enșpe femei pe lună, să fi bun la bătaie, să joci fotbal, să știi să bei, să câștigi un conflict… Nu derivă absolut nici un prerogativ, nici un privilegiu din a fi născut cu un penis.

Nu trebuie să avem o slujbă extraordinar de bine plătită (deși ar fi frumos), să fim sufletul petrecerii, să aducem pâine în casă, să mergem pe munți, să supraviețuim în sălbăticie…

Nu trebuie să fim nesimțiți, nici întruparea concepțiilor din cărților de bune maniere, nu este obligatoriu să te sacrifici pentru o femeie, să suporți durerea, să deschizi ușa pentru o doamnă, să îți cumperi un câine, să nu-ți fie frică de câini, sa suporți un pumn, să strângi mâna tare cand dai noroc, să vorbești într-un anume fel, să fii extraordinar la pat, să fii lucrat, să nu-ți arăți oboseala, să nu arăți că te afectează ceva.

Nu te gândi că barbații ceilalți, din viața ta, sunt cumva o întrupare a acestor concepte care țin stereotipic de identitatea masculină. Mulți dintre ei mint foarte bine, le este teamă de lovituri, de câini, de întuneric, de durere, se întreabă dacă sunt suficient de buni la pat, nu au nuștiucâte orgasme fără ejaculare, nu fac o femeie să se urce pe pereți de plăcere, nu țin la băutură, nu sunt curajoși, nu câștigă mulți bani, nu duc o viață liberă, nu sunt siguri pe ei, sunt interesați la maxim de cum sunt văzuți, arată curaj într-un conflict printr-un bluff în timp ce se roagă să nu se ajungă la o bătaie sau să fie umiliți în public, se tem de dentist, de doctor, de a fi umiliți în public, de a fi refuzați de o femeie.

Doar că nu o arată. Pentru că nu au voie. Pentru că au suferit aceeași programare ca și tine.

Trec prin viața asta, prin haosul adolescenței, prin viața de tânăr adult crezând că s-au lămurit cum merge lumea, dar neștiind de fapt de ce fac ceea ce fac, se uită în față spre un viitor luminos de a-și lua o soție, a face copii, a ieși la pensie, a ieși la un fotbal, la o bere, apoi de a îmbătrâni și a muri. În tot acest timp agățându-se de validarea măruntă pe care o primesc în viața de zi cu zi și simțindu-se inadecvați.

Pentru că așa ni se spune. Am fost educați de femei, 90% dintre profesori și învățători și diriginți sunt femei, iar acum cei care ne predau dezvoltare personală se leagă de insecuritățile noastre și de lipsa noastră de țintă pentru a ne lua banii.
Până la urmă totul se reduce la tine: tu ce vrei să faci? Care sunt valorile tale? Ce vrei de fapt în viață? Să te căsătorești la 20 de ani? Să ajungi la 45 de ani neînsurat? Să trăiești singur sau să ai câte o femeie pe săptămână? Toate sunt la fel de viabile.
Este timpul să ne câștigăm independența.

Și primul pas este să realizăm că a fi bărbat este doar o unealtă de manipulare, pentru a vinde haine, sprayuri, mașini, cursuri de dezvoltare personală, unelte de mare putere, cărți și o varietate de produse. Și că ”a fi bărbat” este o foaie goală. Umple-o cu ce vrei tu, nu cu ce îți zic alții, sau las-o goală. Până la urmă, cu sau fără penis, ești aceeași persoană. Și înainte de a fi bărbat, ești un om.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/creiersu/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273