Category: Uncategorized

Stiluri de dezvoltare personala

Dezvoltarea personală. Sunt sigur că majoritatea cititorilor mei primesc zilnic emailuri legate de asta. Uneori trebuie să ne întoarcem la baze, chiar dacă par banale pentru a revizui și a conștientiza dacă suntem pe calea cea mai bună pentru noi. Ce înseamnă acest termen, din ce în ce mai folosit în ultima vreme?

Înseamnă un sistem care se adresează rezolvării unor nevoi umane.
Oamenii, adică tu și eu, au nevoie de: bani, sănătate, un corp ce se potrivește definiției lor de estetic, succes în dragoste, urmarea pasiunilor și probabil altele pe care le-am omis.

Pentru asta se țin seminarii, se scriu cărți și se crează tabere și cursuri în cadrul cărora, persoane care au atins aceste scopuri îți dezvăluie cum să obții aceleași rezultate.

De la cei ce vând pilule magice, la cei ce nu cred în pilule magice, de la cei ce se bazează pe pași sistematici la cei ce se bazează pe improvizație, de la cei ce îți hrănesc orgoliul spunându-ți cât de bun ești și ce poți obține la cei ce îți spun verde-n față că nu ești deosebit, dar că munca te va aduce la rezultat.

În continuare vom analiza tendințe ale acestui curent pentru a vedea ce ți se potrivește pentru ca TU să nu pierzi timp citind prostii sau dând bani pe seminarii de care nu ai nevoie.

Pilulă magică/ muncă

Pilula magică
Căutată de cei care vor rezultate rapide, fără să fie interesați de progresul pe care l-ar putea realiza ei ca persoană.
De obicei în domenii care nu îi interesează ci vor doar rezultatele aferente acelui domeniu.
Apanajul celor frustrați sau nerăbdători.

Alegerea celor care se află la început și întotdeauna respinsă de cei cu experiență (indiferent dacă vorbim despre finanțe, seducție, fitness) pentru simplul motiv că pentru a obține rezultate importante, de-a lungul timpului, într-un domeniu, oricare ar fi el, este necesar să studiezi, aplici și aprofundezi.

În cel mai bun caz îți oferă câteva rezultate simple, de moment, asta dacă măcar funcționează. De obicei cine îți oferă pilula magică ce îți va aduce sănătate, fericire, succes în relații, fără nici un efort din partea ta și imediat, este acel cineva de care vei vrea să fugi dacă nu vrei să dai bani pe ceva inexistent.

Muncă
Tinde să respingă pe cei mai mulți (cel puțin din observațiile mele).
Demoralizează puternic.

Este folosită din păcate în ideea că cu cât muncești mai mult la dezvoltarea ta personală cu atât avansezi mai mult. Este o idee greșită, pentru că mai important este să-ți definești clar scopurile, adică să muncești cu o țintă anume, și dacă este folosită de dragul ei, a muncii, în ideea că muncă egal dezvoltare, progres, reușită, demoralizează pe mulți… în special pe cei cu bun simț.

Emulează vedetele/ găsește-ți esența

Emulează vedetele sau altfel spus, imită ceea ce fac cei care au succes, ”fake it until you make it”.
Te face să te pierzi pe tine și să devii o copie, mai ales dacă scopul tău este să-ți îmbunătățești relațiile personale și te folosești de această tehnică pentru asta.

Ceea ce merge pentru cineva nu merge neapărat și pentru tine.

Transform-o în ”experimentez ce a făcut altul pentru a avea succes și dacă nu merge, nu merge și încerc altceva”.

Găsește-ți esența sau descoperă cine ești. Aceasta este o metodă excelentă pe care eu o practic și care deseori este interpretată într-un fel ciudat, pe care voi încerca să îl explic: să zicem că vrei să ai succes la femei. Unii guru ai dezvoltării personale spun că nu te-ai descoperit pe tine însuți ca bărbat, că esența ta masculină îți este ascunsă și că trebuie să iei contact cu ea. Asta ei realizează prin a te determina să te conformezi unui standard, unui sistem de valori AL LOR legat de ce înseamnă să fii bărbat și care de obicei provine din programarea mass-media: fă focul, bate-te, fii competitiv, trage de fiare, etc.

Eu zic că dacă esența ta îți cere să pictezi flori roz, fă-o! Nu există nimic și nimeni care să îți poată dicta ce înseamnă să fii bărbat, om de succes (sau femeie de succes), un om bun, orice vrei tu să fii.

Pași concreți matematici/ intuiție și experimentare


Pași concreți matematici
: urmezi niște pași, niște etape pentru a atinge scopul propus, similar ca la punctul cu emularea celor care au avut succes. Problema este că inspirația, imaginația și originalitatea ta mor. Nu vei fi tu și acel lucru nu va fi al tău. Nu l-ai creat tu. Nu ai o contribuție, decât că urmezi ca un soldat. Nesatisfăcător.

Intuiție și experimentare: practic îți urmezi impulsurile de moment, ținând cont de scopul propus. Eventual urmând unele principii generale. Este haotic, te bagă în bucluc și e super. Cred că este o idee bună.

Meteahna Dezvoltarii Personale

Dezvoltarea personală. Un curent interesant. Spun asta și cred asta, pentru ca nu am citit nicăieri că ar fi existat așa ceva de-a lungul istoriei. Bineințeles, au fost situații când un barbat era educat în sensul de a face o impresie buna în societate si in fața femeilor, cand se vorbea despre dezvoltarea multilaterala a bărbatului și altele similare, însă numai în ultimii 20 de ani a cunoscut o evoluție așa de intensă, colosală, variată (incluzând multe domenii), începând de la americani și extinzându-se în toată lumea.

Unul dintre stereotipurile legate de americani este interesul lor pentru intrarea în contact cu propriile emoții, rezolvarea ”problemelor” care derivă din copilărie prin psihoterapie, transformarea vieții personale în cea mai eficientă variantă posibilă. Ca orice stereotip are un sâmbure de adevăr în el. Nu am găsit nimic scris în mediul online care să infirme acest stereotip, ci dimpotrivă. Și avalanșa de cărți de dezvoltare personală ce vine din SUA este o dovadă în plus.

Am întâlnit inclusiv ideea că, problemele din viața noastră apar din cauza experiențelor din copilărie, care nu pot fi rezoltate decât prin psihoterapie. Chiar și cele mai banale. Așa s-a dezvoltat o industrie foarte puternică la ei, o industrie care s-a răspândit și pe plan internațional, chiar și România având o piață a dezvoltării personale foarte puternic reprezentată.

Acum, așa cum e la ei e și la noi. Nu am interesul de a critica pe cei care ajută oamenii prin diverse metode, prin a-i învăța să-și schimbe viața, să capete încredere în sine, șamd, ci vreau să critic ideea că nu putem face nimic fără să vină cineva să ne ia de mână și să ne arate cum să facem lucruri care ar trebui să ne vină natural și pe care înainte-mergătorii noștrii le realizau, aparent fără probleme.

Oamenii de-a lungul timpului au trecut prin multe situații grele, mă refer la societatea civilizată, muncind în uzine, având grijă de copii, luptând în războaie… trăim niște vremuri în care suntem foarte în siguranță, foarte satisfăcuți din multe puncte de vedere, și totuși…? Avem probleme cu stima de sine, încrederea în propriile forțe, comunicarea interpersonală, trecerea peste o despărțire de o iubită, stresul cotidian și multe altele.

Mă întreb de ce și nu știu răspunsul.

Însă vreau să atrag atenția asupra unui curent derivat din dezvoltarea personală ce, după cum ați ghicit, a pornit în SUA.

Este vorba despre curentul seducției. Voi încerca să explic originea și evoluția lui așa cum am înțeles-o.

Au fost odata ca niciodată niște baieți care mergeau prin barurile lor din SUA și agățau femei. Și acei băieți făceau schimb de experiență, de trucuri și șmecherii, replici, atingeri, atitudini care duceau la o partidă de sex rapid (dacă erau aplicate cum trebuie) sau măcar creșteau șansele.

Apoi a apărut un personaj, cu porecla Mistery (Hipstery), nu mai știu ce nume real are și chiar nu îmi pasă, care era magician de scenă și care a combinat ce știa el pentru a vrăji publicul cu ce știau băieții aceștia și a creat un produs, o carte care te învăța pe tine cum să ai succes la femei ”Artele Venusiene”.

the-pickup-artist

Cartea avea la bază o serie de concepte inspirate din psihologia socială cum ar fi ideea de mascul alfa: în orice grup social există o ierarhie între bărbați și acela dintre ei care este mai dominant are mai mult succes la femei, idee dusă la o extremă (10% dintre toți bărbații din lume se culcă cu 90% dintre femei). Ideea este inspirată din observațiile naturaliștilor asupra haitelor de lupi, observații extrapolate la specia umană dintr-un motiv lipsit de sens.

Femeile iau subconștient decizia de a face sex cu un bărbat în funcție de cum îl percep ele instinctiv ca având gene bune și capacitatea de a concepe copii sănătoși cu ea. Dacă nu ai 1 metru 80 și nu ești musculos și cu trăsături faciale ce exprimă nivele ridicate de testosteron în perioada adolescenței, nu te teme, Mistery te învață cum să trezești același răspuns subconștient prin imitarea conduitei, gesticulației, mersului, atitudinii asociată cu dominația (!?! Da, ai auzit bine).

Păsările, cum sunt păunii, își atrag partenerele în timpul sezonului de împerechere prin coloritul penajului. Astfel, ca să atragi atenția unei femei într-un club sau bar sau locație similară, te îmbraci țipător și extravagant (tehnică numită peacocking (peacock-păun). Exemple : pălăria pufoasă de blană a lui Mistery cu ochelari de scafandru purtați pe frunte, manta de superman (unul dintre elevii lui folosea metoda), unghii vopsite negru, cercei, rimel.

Testarea bărbatului de către femeie este realizată cu scopul neconștientizat de ea de a verifica dacă el chiar are caracteristicile masculului alfa sau doar se preface. Această testare are loc sub formă de întrebări aparent banale, dar care de fapt sunt capcane și la care trebuie să răspunzi conform statutului tău de alfa superior, altfel femeia se răcește și pleacă. Sau rămâne și te manipulează ținându-te pe lângă ea ca pe un cățeluș, fără intenția de a face sex cu tine.

În rest, cartea impune un sistem complicat de reguli, o serie de pași ce trebuie neapărat urmați pentru a seduce o femeie. Ce problemă are creiersubcontrol cu asta? 3 probleme: dezumanizarea femeii, faptul că reprezintă o antiteză a dezvoltării personale și manipularea sociopată a altor persoane.

Să le examinăm pe toate laolaltă pentru că sunt legate între ele.

Mistery a creat un sistem în cadrul căruia putea să îi învețe pe alții direct, pe parcursul unor ședințe, să aplice aceste tehnici, iar unii dintre ei au devenit viitorii profesori de seducție, ajungând să lucreze cu el. Când treaba a început să scârțâie, unii dintre ei chipurile s-au separat de marele guru și au venit cu sistemul lor propriu de predat seducție, care totuși la bază tot ideile lui Mistery le promovează cu un alt nume și altă formă.

S-a ajuns să se folosească tehnici de NLP, manipulare verbală (cum ar fi pronunțarea unor cuvinte anume sau într-un anume mod pentru ca acestea să afecteze direct subconștientul feminin și să inducă anumite sugestii; un exemplu ar fi folosirea de cuvinte similare fonetic cu cele care au conotații sexuale), hipnoză, diverse trucuri psihologice, etc.

Toate aceste lucruri, inclusiv crearea unui sistem mecanic de interacțiune cu alte persoane în scopul de a obține sex de la ele, denaturează procesul natural al atracției și dezumanizează femeia și bărbatul, prima devenind un robot de la care obții reacții mecanice dacă apeși pe anume butoane și care nu prezintă individualitate, iar al doilea devenind un fals care nu s-a descoperit pe sine și nici nu vrea.

Asta se leagă de sociopatie. Sociopatul nu prezintă empatie, care este capacitatea de a simți și de a te conecta la emoțiile altora. La fel, oamenii care nu sunt adepți social sunt orbi la semnalele pe care le trimit alți oameni. Sistemul curentului de seducție de la Mistery încoace învață simularea comportamentului social atractiv al persoanelor care au succes social.

Nu spun că persoanele care studiază seducția ar fi sociopate; doar că modul de aplicare a tehnicilor este identică cu cea folosită de sociopați.

Eu sunt pentru dezvoltarea naturală și normală a talentelor sociale, prin a interacționa cu oamenii, a-i înțelege la nivel emoțional, a fi atent la ei, a citi despre procesele și scenariile subconștiente ale noastre și ale celorlalți pentru a crea armonie.

Ca bărbat nu este indicat să faci așa ceva, sa înveți un sistem complex de reguli și teorii pseudoștiințifice. Atragerea unei femei, așa cum o fac aceste curente să pară pare un calvar de aplicat și pare să necesite cunoștințe complexe, antrenamente asidue.

Ce penibil să te antrenezi ca un actor care își învață scenariul, să repeți salutul, formula de introducere, poveștile (reale sau inventate) care să îi dea de înțeles ei că de fapt viața ta e interesantă și atractivă, trucuri și șmecherii cum sunt cele cu inelele și zodiile, să te forțezi să o atingi când nu simți doar pentru ca Mistery sau alt guru spune că dacă nu o obișnuiești cu atingerea ta te va refuza la partea de sex.

Oamenii normali intră în contact cu femei în viața de zi cu zi, în grupul social și nu numai, iar prieteniile se leagă de la sine.

După ce ți-ai învățat replicile, gesturile, inflexiunea vocii, mimica și toate celelalte, tu unde ești?

Jocul Schimbarii Identitatii

Schimbarea vieții vine prin schimbarea identității.

Trebuie rupt tot ce ține de vechea identitate.

Ați observat că de-a lungul timpului, în diverse societăți, cuvinte care sunt asociate stereotipic cu părți discriminate ale societății, cuvinte care au conexiuni negative, sunt înlocuite cu altele noi, cele vechi fiind interzise?

În anii 1920 cuvântul considerat acceptabil și nejignitor pentru negrii din SUA a devenit, chiar la cererea lor, ”negro” care acum este considerat discriminatoriu, fiind la rândul lui înlocuit cu altceva.

După cum am spus în articolul trecut, identitatea femeilor era legată la un moment dat de a fi gospodine, iar când tehnologia a evoluat până la punctul în care le-a redus timpul petrecut lucrând prin casă, au simțit nevoia să își creeze o altă identitate.
La fel, ideea de a schimba numele de ”țigan” în numele de ”rrom”a avut la bază (oficial) faptul că primul cuvânt are asociate o serie de atribute negative.

Și mai știu despre cineva care a slabit 140 de kg care a renunțat la identitatea lui: Grasul. Așa îl știau cei din grupul lui, el era Grasu’ și făcea ce te-ai aștepta de la cineva cu acest nume. Abia atunci, când și-a schimbat identitatea, a ajuns să se depărteze de cei cu care își petrecea timpul, a întâlnit oameni care îi confirmau identitatea de ”ăla cu fitnessu’” sau ”acela care vrea să slabească” și care îl încurajau. Pentru asta el, a trebuit să-și schimbe primul identitatea.

Mă gândesc că la fel este și cu tine și cu mine.

Pentru a realiza o schimbare concretă în viața noastră trebuie să ne schimbăm identitatea care este legată și care derivă din și care a dus la acele obiceiuri, la acel stil de viață pe care, considerându-l nociv, dorim să îl înlocuim cu altceva, cu unul mai potrivit voinței noastre.

Criza masculinității.

Citind pe internet, am descoperit că o varietate de bloguri si programe de dezvoltare personală vorbesc despre o criză a masculinității care pare sa fie la nivel mondial.

În special americanii discută despre pierderea vechilor valori care îi ofereau identitate unui bărbat, despre cum bărbații și-au pierdut identitatea și despre cum și-o pot regăsi.

Și în România aud aceleași lucruri de la anumiți promotori ai dezvoltării personale.

Pe lângă asta am descoperit altceva și mai interesant: o teorie interesantă de pe un site spune că revoluția feministă a avut loc din cauză că, progresul tehnologic a dus la reducerea timpului pe care o femeie în petrecea făcând treburi pe lângă casă.

Probabil că sună sexist, identitatea femeii era la un moment dat, cea de gospodină. Iar odată cu reducerea timpului petrecut gătind, spălând s.a.m.d. femeia a început să își piardă identitatea, ceea ce a dus la o transformare a cărei efecte le vedem și astăzi: în ziua de azi femeile nu mai stau neapărat lângă casă, o parte sunt carieriste, nu se regăsesc neapărat în identitatea de gospodină sau mamă, aduc pâinea în casă cum s-ar spune.

Tot pe timpul acela, identitatea masculină era ”cel care aduce banul în casă”, iar revoluția feministă a dus la distrugerea acestei identități, femeia ajungând să câștige bani lucrând cot la cot cu el sau chiar să facă mai mulți bani, să îi fie șef s.a.m.d.
Pierderea identității masculine este determinată și de faptul că femeile pot face lucruri asociate stereotipic cu bărbații. Se pare că la nivel mondial, după cum observă și unii psihologi, bărbații sunt pierduți, nu mai au modele, nu au o identitate clar definită, un rol clar definit, așa că trebuie să se reinventeze.

Practic, dezvoltarea personală, cursurile care te învață să atragi femei, să meditezi, să îți schimbi viața, au apărut din acest motiv.
Acum 100 de ani un curs care să te învețe să ai succes cu femeile ar fi părut poate ridicol, iar acum sunt o normalitate.

Aici apar niște probleme interesante, una fiind că încercând să își regăsească identitatea, bărbații se uită în urmă cu un secol, două, chiar cu milioane de ani, încercând să determine ce îi făcea pe bărbații de demult bărbați. Unele cursuri de dezvoltare personală care pun accentul pe ”regăsirea masculinității”, organizează ieșiri în natură unde aceștia învață să facă diverse lucruri cu resursele pe care le găsesc sau să exploreze, să se implice în activități fizice.

Ceea ce este util și interesant, totuși, problema pe care o remarc eu se leagă de identitatea masculină așa cum este dictată de societate ca fiind singura alternativă posibilă.

Bărbatul vânează, el construiește o casă cu mâinile goale, el își întreține familia (paradoxal, față de ce am zis mai sus), el nu se lasă călcat în picioare, el înfruntă alți bărbați, natura, animalele, durerea, suportă stoic orice și nu se lasă doborât de nimic.
Sună realist? Am senzația că asist la o piesă tragi-comică, în care un superman –wannabe, își pune perne pe sub tricou ca să pară mai musculos decât este, conform idealului societății, conformându-se unei imagini de sine, fără tragere de inimă și față de care nu simte nici o atracție.

Numai la noi,la bărbați, se zice că ”ești bărbat adevărat” sau ”nu ești bărbat”, pentru că în timp ce femeia nu trebuie să lupte pentru identitatea ei, ea fiind femeie atât în calitate de gospodină cât și în calitate de patron de firmă, identitatea bărbatului a fost și este dintotdeauna ceva care trebuie obținut și păstrat prin luptă, reafirmată și revalidată.

Femeile nu prea au standarde cărora să fie forțate să se potrivească, noi da: de câte ori nu ai auzit că un bărbat trebuie să fie așa și pe dincolo sau că un bărbat trebuie să facă într-un fel sau într- altul? De câte ori nu ai văzut la campionatele de lupte, cursele de mașini și competiții diverse, cum premiul nu este numai gloria sau banul, ci și identitatea? Sport bărbătesc, competiția pentru a vedea cine este bărbat, cine este cel mai bărbat dintre participanți, o competiție pentru bărbați adevărați, o bere pentru bărbați adevărați…

Nu cel mai rapid, cel mai tehnic, cel mai forțos sau cel mai talentat câștigă competiția, ci cel mai bărbat. Și de câte ori nu am auzit că bătaia este ceva bărbătesc? Trăim într-o societate în care violența îndreptată împotriva unui bărbat este privită cu îngăduință, iar cea îndreptată împotriva unei femei cu dispreț și șoc. Ambele ar trebui să fie tratate precum ultima.

Faptul că există acest standard, de a fi bărbat, cu toate trăsăturile de caracter și sistemul de ”valori” ce derivă din acesta, nu este sănătos. Ne forțează să ne potrivim unui standard creat de alții, ignorându-ne tendințele individuale și impulsurile, luptând pentru validarea altora, pentru un titlu care poate fi luat de altul sau pierdut de noi înșine.

Este timpul să ne reafirmăm identitatea; un echivalent al revoluției feministe, inițiată însă de bărbați va fi, paradoxal, îndreptată tot împotriva bărbaților, pentru că noi, prin faptul că suntem nesiguri de noi înșine, ne-am creat propriile lanțuri.

De ce trebuie revistele și alte mijloace de diseminare a informației să ne spună cum să fim? Mulți dintre noi nu vor ajunge niciodată ca acele idealuri masculine, ca bărbații lucrați de pe coperțile revistelor pentru noi, ca tipii care luptă în ring, precum cei care practică sporturi extreme.

Nici nu trebuie. Nu trebuie să ți-o tragi cu enșpe femei pe lună, să fi bun la bătaie, să joci fotbal, să știi să bei, să câștigi un conflict… Nu derivă absolut nici un prerogativ, nici un privilegiu din a fi născut cu un penis.

Nu trebuie să avem o slujbă extraordinar de bine plătită (deși ar fi frumos), să fim sufletul petrecerii, să aducem pâine în casă, să mergem pe munți, să supraviețuim în sălbăticie…

Nu trebuie să fim nesimțiți, nici întruparea concepțiilor din cărților de bune maniere, nu este obligatoriu să te sacrifici pentru o femeie, să suporți durerea, să deschizi ușa pentru o doamnă, să îți cumperi un câine, să nu-ți fie frică de câini, sa suporți un pumn, să strângi mâna tare cand dai noroc, să vorbești într-un anume fel, să fii extraordinar la pat, să fii lucrat, să nu-ți arăți oboseala, să nu arăți că te afectează ceva.

Nu te gândi că barbații ceilalți, din viața ta, sunt cumva o întrupare a acestor concepte care țin stereotipic de identitatea masculină. Mulți dintre ei mint foarte bine, le este teamă de lovituri, de câini, de întuneric, de durere, se întreabă dacă sunt suficient de buni la pat, nu au nuștiucâte orgasme fără ejaculare, nu fac o femeie să se urce pe pereți de plăcere, nu țin la băutură, nu sunt curajoși, nu câștigă mulți bani, nu duc o viață liberă, nu sunt siguri pe ei, sunt interesați la maxim de cum sunt văzuți, arată curaj într-un conflict printr-un bluff în timp ce se roagă să nu se ajungă la o bătaie sau să fie umiliți în public, se tem de dentist, de doctor, de a fi umiliți în public, de a fi refuzați de o femeie.

Doar că nu o arată. Pentru că nu au voie. Pentru că au suferit aceeași programare ca și tine.

Trec prin viața asta, prin haosul adolescenței, prin viața de tânăr adult crezând că s-au lămurit cum merge lumea, dar neștiind de fapt de ce fac ceea ce fac, se uită în față spre un viitor luminos de a-și lua o soție, a face copii, a ieși la pensie, a ieși la un fotbal, la o bere, apoi de a îmbătrâni și a muri. În tot acest timp agățându-se de validarea măruntă pe care o primesc în viața de zi cu zi și simțindu-se inadecvați.

Pentru că așa ni se spune. Am fost educați de femei, 90% dintre profesori și învățători și diriginți sunt femei, iar acum cei care ne predau dezvoltare personală se leagă de insecuritățile noastre și de lipsa noastră de țintă pentru a ne lua banii.
Până la urmă totul se reduce la tine: tu ce vrei să faci? Care sunt valorile tale? Ce vrei de fapt în viață? Să te căsătorești la 20 de ani? Să ajungi la 45 de ani neînsurat? Să trăiești singur sau să ai câte o femeie pe săptămână? Toate sunt la fel de viabile.
Este timpul să ne câștigăm independența.

Și primul pas este să realizăm că a fi bărbat este doar o unealtă de manipulare, pentru a vinde haine, sprayuri, mașini, cursuri de dezvoltare personală, unelte de mare putere, cărți și o varietate de produse. Și că ”a fi bărbat” este o foaie goală. Umple-o cu ce vrei tu, nu cu ce îți zic alții, sau las-o goală. Până la urmă, cu sau fără penis, ești aceeași persoană. Și înainte de a fi bărbat, ești un om.

Intelegerea si natura emotiilor

Din nou revin la acest subiect care este foarte important pentru tine.
Mi-a folosit enorm sa il inteleg si, acum, dau mai departe.
Este vorba despre provenienta si controlul emotiilor proprii.

FeelingsChart

Daca nu cunosti acest lucru ai foarte mult de pierdut pentru ca: te vei simti intr-un anume fel si nu vei sti de ce. Daca modul in care te simti este un sentiment bun ca dragostea, calmul sau bucuria nu iti va pasa, dar daca este un sentiment rau ca anxietatea, frica, furia, ura, iti va pasa, pentru ca iti vor strica viata.

Frica si anxietatea te vor tine departe de experiente noi si frumoase.
Afla mai departe

5 lucruri despre dragostea de sine

Una dintre valorile de baza ale crestinismului este formulata astfel:

Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.

Am intalnit oameni pentru care acest lucru implica sacrificiu, ignorarea propriilor nevoi si dorinte, pana aproape de ce as numi martirism. Acei oameni se plangeau tot timpul de aceasta situatie si totusi nu renuntau la ea.

Oare asta a vrut sa spuna Iisus? Sa fim nefericiti si sa traim viata in mizeria emotiilor care ne macina pana ne omoara spiritul si mintea?
Afla mai departe

Introspectie I

Vreau sa analizezi un fapt important din viata ta.

De ce te uiti pe facebook?

De ce intri pe internet imediat ce intri in casa?

De ce te uiti pe facebook?
Afla mai departe

Eroarea mentala a confirmarii

Atunci cand vizitam un site sau citim o stire, alegem chiar si fara sa ne dam seama siteuri sau stiri care ne confirma ideile proprii, sistemul de valori, modul in care vedem lumea.

Chiar si atunci cand informatia cautata este diametral opusa ideilor noastre, se manifesta aceasta eroare de gandire, prin faptul ca vrem sa vedem ca acele idei cu care nu suntem de acord, sunt argumentate gresit, si vom gasi greseli in cea mai buna argumentatie adusa in favoarea acestor idei.

Daca eu intru pe un site sau citesc o carte sau ascult un podcast care prin titlu indica faptul ca promoveaza niste idei cu care nu sunt de acord, iar autorul lor imi ofera argumente, eu le neg.

Autorul da exemple de personalitati care sunt de acord cu ideile sale – sunt oameni care nu stiu ce spun, in ciuda celebritatii lor (stii cat de superficiale sunt celebritatile!) sau sunt platiti sa spuna asta sau obtin un avantaj de la cineva pentru ca sustin aceste idei.
Autorul da exemple de experimente care confirma ideile sale – au pornit de la o premisa gresita, concluzia e aiurea sau nu poti avea incredere in modul in care s-a realizat experimentul. Autorul vine cu date – nu poti avea incredere in ele.
Autorul vine cu experienta personala – e un caz unicat.

Asa facem toti, conform diverselor siteuri de psihologie care trateaza fenomenul asa-ziselor erori de gandire (mind biases).

Desi toti impartasim acest fenomen, uneori se poate transforma in ceva patologic ce ne afecteaza viata in mod negativ, ca in cazul ipohondriei, unde iti gasesti dovezi ale bolii tale (inexistente) peste tot, indiferent ce primesti din exterior, ca informatie si dovada, tot pe a ta o tii ca esti bolnav. Chiar si in absenta simptomelor (sunt si boli asimptomatice, cel putin la inceput si tu iti cunosti corpul mai bine decat oricine, ce stiu expertii si restul lumii?).

Sau horoscopul: oamenii care cred in horoscop interpreteaza ambiguitatile care apar in unele preziceri in mod diferit unul fata de celalalt si acestea se indeplinesc pentru toti cei care cred.

Aceasta eroare de gandire poate fi folosita intr-un mod pozitiv cand ne creem constient o imagine personala care ne avantajeaza, iar daca facem asta cum trebuie, acea imagine devine din ce in ce mai puternica prin faptul ca gasim in mediul exterior o gramada de dovezi care sa o sustina.

Sunt trei forme de manifestare ale acestei erori:de cautare, de interpretare si de memorie.
Cea de cautare : atunci cand cautam o informatie, fie in carti fie in mediul inconjurator prin simturi, o selectam fara sa vrem pe cea ce se potriveste asteptarilor noastre sau pe cea care le contrazice mai putin.

Cea de interpretare: informatia primita o interpretam in asa fel incat sa fie potrivita asteptarilor noastre.
Cea de memorie: ne amintim selectiv acele portiuni dintr-un eveniment care se potrivesc asteptarilor noastre (impresiei cu care am ramas).

Dezavantajele sunt clare: ne fac orbi in fata faptelor obiective si ne determina sa persistam pe aceeasi traiectorie gresita de gandire. Sa luam decizii in absenta unor informatii care sunt utile prin faptul ca ne fac sa intelegem mai bine situatia in care ne aflam cand decidem, nu din cauza ca nu am avea acele informatii la indemana ci pentru ca refuzam (subconstient sau nu) sa le constientizam existenta. Pentru ca ne atasam prea mult de perspectiva pe care o avem asupra lumii si a noastra si implicit de identitatea proprie. Pentru ca ne este frica la propriu sa devenim vulnerabili.

Si astfel pierdem din vedere multe si ne limitam experienta de viata.
Tu, cel care ai realizat ca ai savarsit aceasta gafa de gandire, cat se poate de umana si de normala, poti sa imi dai un exemplu?

Sursa de informare partiala:
http://kschang.hubpages.com/hub/Confirmation-Bias-What-is-it-How-it-affects-You-and-How-to-Deal-With-It

Traieste in prezent

Incearca urmatoarea experienta.

Gandeste-te ca acest moment, chiar acesta, in care citesti ce iti scriu, este prelungit in eternitate. Adica a fost ceva inainte, dar acum nu mai e. Si prin urmare nu exista. Si va fi ceva dupa, dar nu stii sigur, viata ta se poate opri chiar acum. Si prin urmare nici acest “dupa” nu exista.

Nu ai trecut, nu ai viitor.
Afla mai departe

Realitatea Ta e doar a TA

Realitatea este imposibil de cunoscut in toate aspectele ei.

Cu toate acestea fiecare avem o versiune a realitatii, provenita din modul in care percepem lumea, lumea insemnand obiectele fizicecare ne inconjoara, fenomenele naturale, ceilalti oameni, legaturile dintre toate acestea, actiunile si evenimentele din jurul nostru.

Perceptia lor este bazata pe simturi, care difera in acuitate de la o persoana la alta, dar difera si din cauza starii de spirit si a starii fiziologice din acel moment.
Afla mai departe